Mălina Călugăreanu, singura reprezentantă a scrimei româneşti la JO 2024 de la Paris, a declarat pentru Agerpres că îşi doreşte o medalie, dar mai realist ar fi un loc între primele opt în proba individuală de floretă.
Mădălina Călugăreanu, 27 ani, legitimată la CSA Steaua, cea mai bună sportivă a anului 2023 din scrima românească, va participa la a doua ei Olimpiadă, după cea de la Rio din 2016 (locul 34), unde a obţinut biletul tot în urma unui turneu de calificare. La Tokyo putea să se califice din aceeaşi ipostază, dar emoţiile au fost prea mari. La turneul de calificare pentru JO de la Paris a fost foarte bine pregătită, atât fizic şi tactic, dar mai ales mental şi a prins un nou bilet olimpic.
”Federaţia nu mi-a impus o performanţă anume. Chiar toată lumea mi-a spus să mă bucur de procesul acesta de pregătire pentru Olimpiadă şi când ajung acolo să dau tot cea am mai bun şi să fiu bucuroasă că sunt acolo. Pentru că atunci când te duci cu sufletul deschis şi surprizele pot apărea. Ca orice sportiv care ajunge acolo, bineînţeles că îmi doresc o medalie. Este foarte grea de obţinut această medalie, dar nu vreau să mă apuc eu acum să promit marea cu sarea şi luna de pe cer. Eu mi-aş dori să fiu undeva în primele opt, pentru că un loc în primele opt ar reprezenta o confirmare că aş putea să mai continui încă un ciclu olimpic. Dacă eu ajung acolo în primele opt este clar că am ceva bun şi lucrurile au mers într-o direcţie foarte bună în grupul nostru şi atunci îmi păstrez şi poziţia din clasamentul actual de la nivel mondial. În momentul de faţă sunt pe locul 26 în clasamentul mondial. Asta este cea mai bună clasare pe care am avut-o la seniori. Ţin minte că la Rio eram pe locul 76. Aş putea să păstrez această poziţie, poate, de ce nu, chiar să mai urc câteva locuri şi încetul cu încetul să ajung în primele 16, ca să îmi fie mult mai uşor în competiţii de Cupă Mondială sau la Campionate Mondiale. Şi acum când mă gândesc la Rio sunt copleşită de emoţie şi de bucurie, a fost frumos, am căpătat experienţă, dar acum îmi doresc să ajung la Paris şi să arăt de ce sunt cu adevărat în stare ”, a spus medaliata cu bronz la Jocurile Europene din 2023.
La turneul preolimpic de scrimă de la Differdange (Luxemburg), Mălina Călugăreanu a dezvăluit că pregătirea ei mentală a făcut diferenţa într-un concurs în care emoţiile au ajuns la apogeu: ”La nivelul acesta, psihologul şi de fapt cine se ocupă de partea de mental coaching este foarte important. Mai ales că eu cumva simţeam că toate problemele mele nu erau de nivel fizic sau legate de scrimă, ci de parte emoţională. Pentru mine psihologul a fost ceva necesar, iar antrenorul cu care mă pregătesc şi pe parte de condiţie fizică este un foarte bun mental coach şi de fiecare dată a ştiut să mă stimuleze şi să mă ridice în momentele cele mai grele ale mele. M-a ajutat foarte mult să depăşesc anumite stări prin care am trecut pentru că, exact cum am spus, eu cred că am ratat calificarea directă din punct de vedere emoţional. La ultimul concurs de calificare m-am dus foarte pregătită din punct de vedere emoţional. Într-adevăr, am lucrat foarte mult în perioada aceea cu psihologul, mai ales în momentul în care am aflat că eu şi Iulian Teodosiu concurăm în aceeaşi zi şi tragem unul după altul. Am lucrat cu psihologul, cum să diferenţiez emoţiile pentru mine şi emoţiile pentru el, ceea ce şi-a spus cuvântul practic. Pentru că el a pierdut finala, iar eu am intrat imediat după ce el a pierdut şi eu am câştigat. Am intrat cu lacrimi în ochi pe planşă. Dar pe urmă m-am gândit şi mi-am dat seama de fapt că cel mai important este să fii echilibrat din punct de vedere al minţii şi din fericire am reuşit să-mi adun toate forţele şi în momentul în care m-am urcat pe planşă eu am văzut doar planşa şi adversara mea. În finală, înainte de ultima repriză, scorul era 9-5 pentru sportiva din Marea Britanie, dar i-am spus antrenorului să stea liniştit pentru că o voi bate, ceea ce nu se întâmplă de obicei, când emoţiile sunt foarte puternice. Dar atunci am reuşit să mă focusez pe ce aveam de făcut şi îmi doresc din tot sufletul ca şi la Paris să intru în aceeaşi stare în care am fost şi în momentul concursului de calificare, pentru că atunci a fost o stare de echilibru total. Vedeam doar adversarul, planşa şi eram conştientă doar de ceea ce trebuie să fac”.
Programul de pregătire pentru Paris a fost în linii mari la fel cu cel dinaintea turneului de calificare din Luxemburg, iar pe ultima sută de metri, sportiva de la CSA Steaua va participa la un ultim cantonament în Polonia (11-19 iulie): ”Da, eu mă simt sincer pregătită de ceva timp încoace. Noi am urmat un program foarte bine definit şi înainte de turneul de calificare. Pot spune că am urmat programul, tipul acesta de program, cu mult înaintea calificărilor, când eu aflasem după Campionatele Mondiale de la Milano că aş fi avut şanse directe pentru o calificare. Însă, emoţiile şi-au spus cuvântul şi din păcate am ajuns tot la ultimul criteriu de calificare. Urmăm acelaşi program ca până acum, însă bineînţeles că starea psihică şi emoţională este mult mai bună decât înaintea calificării la Olimpiadă. Şi atunci şi antrenamentele sunt percepute altfel. În momentul acesta fac un antrenament de vreo trei-patru ore, care este de fapt un antrenament combinat şi pe partea de fizic şi pe partea de scrimă, şi tot ce mai am de făcut pe partea de recuperare, psihologie şi toate cele. Dar apoi, în Polonia, o să avem câte două antrenamente pe zi în care atenţia şi accentul se va pune pe antrenamentele doar de scrimă pe ultima sută de metri. Vor fi mult mai tari din punct de vedere, nu neapărat al orelor de antrenament, ci al intensităţii antrenamentului şi asta poate să fie doar un lucru benefic pentru mine.”
În privinţa condiţiilor de pregătire, Călugăreanu a spus că a beneficiat de toate condiţiile, de la cantonamente şi competiţii în străinătate, până la asistenţă medicală, psiholog, fizioterapeut şi nutriţionist.
”La Paris voi merge cu antrenorul de lot, Virgil Sălişcan, cu care m-am pregătit în ultimul an şi jumătate. Voi beneficia de stafful şi cadrele medicale ale COSR-ului la Paris. Bineînţeles că de acolo vom comunica pe reţelele de socializare, cel mai probabil cu membrii din staffului de acasă. Din fericire, tehnologia ne ajută în astfel de condiţii şi de exemplu un antrenament pentru pregătirea fizică o să-l pot face şi online cu antrenorul. Pregătirea psihologică la fel, cu psihologul. Pot să vorbesc şi online, deci sunt şi avantaje. Nu pot să mă plâng de ceva anume, pentru că noi am avut parte şi de cantonamente internaţionale înainte de competiţiile importante, ne-am dus de fiecare dată şi am făcut un cantonament în afară, în Ungaria, în Polonia, unde au venit şi sportive din alte ţări. Am primit toate competiţiile necesare pentru a ne atinge obiectivul. Pe partea de recuperare, avem masorul lotului, asistentul lotului şi am avut tot ce ne-ar trebui, inclusiv suplimente. Din punct de vedere al refacerii avem psihologul lotului cu care am o relaţie foarte bună şi bineînţeles că am avut parte, după părerea mea, de unul dintre cei mai buni preparatori fizici (Erwah Alnablsi), cu care lucrăm de ceva timp, dinainte de pandemie, şi am beneficiat şi de nutriţionist. A fost benefic pentru mine deoarce, mai ales după pandemie, o cam luasem aşa în proporţii. Am reuşit să ajung la un nivel optim pentru mine de kilograme, masă musculară şi tot ce am nevoie ca să susţin efortul de lungă durată printr-o metodă foarte plăcută. Şi când cineva îţi face lucrul ăsta şi îţi dă încredere în el, normal că te simţi bine şi pregătit din toate punctele de vedere”, a spus floretista română, clasată pe locul opt la ultimele Mondiale.
Mălina Călugăreanu este singura scrimeră care va face deplasarea la Paris şi acest lucru aduce o presiune în plus, o responsabilitate, dar şi o motivaţie pe de altă parte: ”Este în acelaşi timp o motivaţie, dar pe de altă parte este şi un stres, pentru că ştiu că toţi colegii îşi pun speranţele în mine şi n-am fost pusă în situaţia asta până acum. Să plec la o astfel de competiţie singură, ca sportiv o să fie un pic ciudat, dar sunt convinsă că toţi ceilalţi sportivi vor fi foarte de treabă şi foarte comunicativi, pentru că altfel n-ai avea cum să faci un sport, indiferent că este individual sau nu, ai nevoie de o echipă cu care să comunici. Şi bănuiesc că asta n-o să fie o problemă, însă da, mi se pare un pic ciudat. Mi-aş fi dorit ca măcar încă un sportiv din scrimă să fi fost prezent acolo, pentru că astfel aş fi împărtăşit poate anumite sentimente cu cineva pe care îl cunosc. Eu sper că toate sentimentele pe care le trăiesc, şi de emoţie, şi de mândrie, să mă ajute doar să mă focusez pe ce am eu de făcut şi să nu fie o piedică pentru mine”.
O zi perfectă de concurs poate garanta o medalie olimpică, iar Mălina crede că un cumul de factori pozitivi te poate apropia de podium: ”Contează tragerea la sorţi, dar în cazul meu nu pot să zic că m-ar afecta foarte mult. Eu aş fi pregătită din ce am calculat noi, eu şi antrenorul, pentru că încă nu s-a nu s-a afişat nimic oficial, pentru un prim meci cu o franţuzoaică sau cu japoneza pe care am bătut-o la Mondiale. Olimpiada este un concurs al surprizelor şi se poate întâmpla orice. Adică cel mai bine cotat poate să piardă chiar din primul asalt. În momentul în care începe competiţia contează în primul rând să fii foarte bine din punct de vedere fizic, şi tehnico-tactic nu se mai pune problema, că asta este baza noastră, însă contează să fii bine din toate aceste puncte de vedere. Să nu ai cea mai mică durere, contează să se alinieze toate lucrurile, să meargă bine conexiunile aparatelor, să ai un arbitru care să nu greşească. Să se alinieze lucrurile şi în primul rând să ai tu o stare bună, să fii tot focusat pe treaba ta şi să poţi să ai o conexiune tu cu planşa, cu adversara şi cu tot ce se întâmplă cu arma”.
Sportiva stelistă ar vrea ca fanii sportului să cunoască mai în detaliu parcursul unei calificări olimpice, care poate dura ani de zile, eforturile, sacrificiile zilnice ale sportivilor şi nu doar rezultatul final, o medalie sau o clasare în afara podiumului sau al unui finale.
”Sincer, mi se pare important ca lumea să cunoască tot procesul în sine, nu doar competiţia de o zi. Pentru toţi sportivii în scrimă, şi din alte sporturi, dar vorbesc de scrimă, în cazul meu, procesul ăsta de a te califica este unul foarte lung şi unul foarte greu din punct de vedere emoţional, psihic. Zilnic trebuie să fi pregătit pe o durată foarte lungă de timp
E foarte uşor ca oamenii de acasă, care stau pe canapea şi se uită la sportiv, să zică: ‘Uite cât a investit statul în ei şi nu avem rezultate, n-avem sportivi calificaţi’. Dar procesul acesta, cu etapele lui, ca să ajungi aici este foarte, foarte greu şi oamenii trebuie să ştie lucrul acesta. Nu trebuie să ştie doar că nu s-a reuşit sau uite, au luat medalie, trebuie să ştie cum au luat-o şi ce au făcut să ajungă acolo. Ce sacrificii, ce bucurii au trăit?”.
Scrima românească are în palmaresul său olimpic un număr de 17 medalii, patru de aur, şase de argint şi şapte de bronz. Ultima medalie, una de argint, a fost cucerită de Ana-Maria Brânză la Tokyo 2020, în proba individuală de spadă.
Bilanţul la floretă este de două medalii de aur, trei de argint şi patru de bronz.
Din 1928, de la prima participare, Romania nu a lipsit din întrecerile olimpice de scrimă decât la ediţiile din 1932, 1940, 1944 şi 1948. AGERPRES
