Tenismanul sârb Novak Djokovic a cucerit la 36 de ani al 24-lea titlu de Grand Slam din cariera sa, după succesul de la US Open, 6-3, 7-6, 6-3 în finala cu rusul Daniil Medvedev, dar nu are de gând să paseze ştafeta generaţiei mai tinere, transmite Reuters, scrie Agerpres.
Djokovic a devenit cel mai în vârstă jucător care câştigă US Open din era open, dar nu are de gând să se oprească şi va continua să vâneze titlurile de Grand Slam şi în anii viitori.
Hegemonia celor supranumiţi ”Big Three”, din care mai făceau parte Roger Federer şi Rafael Nadal, a apus de ceva timp, dar ultimul membru al acelui triumvirat faimos le-a reamintit fanilor că mai au de aşteptat până la schimbarea definitivă a vechii gărzi.
”Uneori mă întreb de ce mai am nevoie de asta, după tot ce am reuşit. Cât timp vreau să continui? Am aceste întrebări în cap, desigur. Ştiind că încă joc la un nivel atât de înalt şi câştig cele mai mari turnee din acest sport, da, nu vreau să scap de acest sport sau nu vreau să părăsesc acest sport cât sunt încă în vârf. După cum ştiţi, jucătorii vin şi pleacă. Va exista acelaşi destin şi pentru mine. Până la urmă, într-o zi voi părăsi tenisul, peste vreo 23, 24 de ani. Şi vor apărea noi jucători tineri. Până atunci, cred că mă veţi mai vedea puţin”, a declarat campionul sârb cu o notă de umor.
Djokovic a încercat înaintea finalei să nu se gândească la eşecul suferit în 2021, tot în finala US Open contra lui Medvedev: ”Nu mai jucasem un turneu pe pământ american de doi ani. Şi ultima oară când am jucat aici, am pierdut contra aceluiaşi jucător pe care l-am învins azi. Am reţinut lecţia. Am făcut totul în ultimele 48 de ore pentru ca importanţa acestui moment şi mizele lui să nu se scufunde în mintea mea. Acum doi ani aşa s-a întâmplat, am jucat prost şi am pierdut. Echipa şi familia mea au ştiut că în ultimele 24 de ore nu trebuie să-mi vorbească de mize sau probleme. Am făcut tot ce am putut pentru a aborda acest meci ca orice alt meci pentru a câştiga. Dar, evident, o mulţime de gânduri vin spre tine. Imagini ale unei posibile victorii, ale unei posibile înfrângeri. Am încercat să blochez totul, dar a fost o mare luptă în ultimele 24 de ore”.
După victoria din finală şi egalarea recordului stabilit de Margaret Court (24 de titluri de Mare Şlem), Djokovic a povestit că a simţit o mare eliberare: ”O mare uşurare, mai presus de toate. De aceea nu am izbucnit de bucurie. Am fost uşurat să văd ultimul lui forehand oprindu-se în plasă. Din respect, am vrut să ajung cât mai repede la fileu şi să-i strâng mâna, să schimb câteva cuvinte. Şi apoi ce tot ce am vrut a fost să-mi sărut fiica care stătea în tribună, în faţă, chiar în faţa băncii mele. Mi-a zâmbit, de fiecare dată când aveam nevoie, mi-a trimis acea energie inocentă a copilăriei. În cele mai stresante momente, mai ales în al doilea set, îmi zâmbea, îmi arăta pumnul ei strâns. Fiica mea are şase ani, fiul meu are nouă ani şi erau amândoi acolo”.
Tenismanul sârb a adăugat că fiecare record doborât în tenis l-a determinat să ridice ştacheta şi mai sus: ”În copilărie, scopul meu era să câştig Wimbledonul şi să devin numărul 1. Când s-a întâmplat asta, a trebuit să îmi stabilesc altele, deoarece pentru sportivi obiectivele sunt foarte importante pentru a se motiva, pentru a stabili axe de pregătire clare zilnic, pe parcursul unei săptămâni, pentru a ajunge efectiv acolo unde ne-am dorit. Aşa că, pe măsură ce cariera mea a progresat, mi-am stabilit obiective din ce în ce mai mari pentru mine. Pentru viitor, nu îmi stabilesc un obiectiv numeric pentru numărul de Grand Slam-uri pe care vreau să le câştig înainte de sfârşitul carierei mele. Vor rămâne turneele mele prioritare şi asta nu se va schimba în sezonul viitor, nici sezoanele care urmează atâta timp cât voi fi puternic”. AGERPRES
