Fostul căpitan şi selecţioner al echipei naţionale de fotbal a României, Gheorghe Hagi, a declarat, miercuri seara, la evenimentul de lansare al autobiografiei intitulată „Drumul meu” de la Academia de Studii Economice, că volumul descrie călătoria sa în viaţă şi arată cum se construieşte un succes.
„Cred că aceste cuvinte care s-au spus despre mine sunt cam mari. Pentru că eu am încercat să fiu cel mai bun, nu ştiu dacă am reuşit. Cartea se numeşte ‘Drumul meu’, un drum care a început la Săcele cu un copil care a iubit mingea. Am iubit-o, m-am antrenat, am muncit… şi am avut şansa cea mai mare să am cei mai buni profesori care m-au antrenat şi care m-au făcut mai bun. Nu mai vorbesc de toţi colegii pe care i-am avut, pentru că toţi m-au ajutat să fiu mai bun. Pentru că eu am practicat sport colectiv, nu sport individual. Aşa că în spatele meu au fost mulţi oameni care m-au ajutat. Pentru că echipa câştigă trofee, jucătorul doar face diferenţa din când în când. Este drumul meu de mic până am ajuns mare şi bătrân. Am plecat de la Constanţa şi m-am întors la Constanţa unde acum am construit o academie. Era datoria mea, pentru că fotbalul m-a făcut cunoscut în lume. Ce e în cartea asta este de bine. Aici se poate citi cum se construieşte un succes. Asta arată cartea, cum se construieşte un succes mare. Fotbalul a fost prima iubire a mea”, a spus Hagi.
El a explicat că în cariera sa a luat în general decizii bune care l-au ajutat şi că s-a retras din activitate în momentul în care nu mai putea să se antreneze.
„Am ales numele cărţii pentru că este o călătorie, toţi avem viaţa noastră. E o călătorie în care ai oportunităţi multe şi iei decizii. Nu întotdeauna iei decizii bune, important e ca la final să fie mai multe bune. Şi cred eu că am luat mai multe decizii bune decât rele. Dacă nu luam decizii bune în unele momente nu ajungeam unde sunt şi nu puteam să fac acele performanţe şi să ajung în primii 100 din lume din toate timpurile. Însă eu am învăţat din critici, din înfrângeri, ele toate m-au făcut mai puternic. Calitatea mea a fost că am fost ambiţios şi am vrut să fiu mai bun ca ceilalţi. Mereu mi-a plăcut mingea şi mi-a plăcut să câştig. Asta m-a făcut să joc până la 36 de ani şi jumătate, iar pe vremea aia nu ştiu câţi jucau până la vârsta aia. Şi vă spun şi de ce m-am retras, m-am retras pentru că nu mai puteam să mă antrenez. Cel mai greu lucru în fotbal şi în alte meserii e să te antrenezi. La meci e o plăcere, dar la meci joci cum te antrenezi. Nu ai cum să nu iubeşti antrenamentul şi apoi să fii pe teren la meci. Asta nu există. E un lucru pe care l-am scris în carte, cel mai greu în fotbal e antrenamentul… e repetiţie, repetiţie, repetiţie”, a afirmat el.
„Eu primul lucru pe care l-am iubit a fost mingea. După aceea, când am crescut, a venit şi familia, soţia, copiii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat o soţie care mă înţelege şi doi copii cuminţi şi serioşi. Sunt mândru şi împlinit, pot să mă culc liniştit că am dat tot ce am avut mai bun. Cel mai frumos lucru pe care l-am trăit a fost la trei ani când le-am spus părinţilor mei să-mi ia o minge. Nu poate să fie alt moment mai frumos. Iar când am văzut mingea prima oară m-am îndrăgostit de ea. Şi am încercat să o controlez, ca să nu muşte. Eu am fost număr 10, dar când eram mai tânăr eram mai egoist. De aceea am şi ieşit golgheterul României de două ori. Dar după 23-24 de ani am încercat mai mult să pasez, de aceea numărul 9 care juca în echipă cu mine marca multe goluri”, a adăugat Hagi.
Chestionat de Aurel Ţicleanu, prezent la lansare, Gheorghe Hagi a recunoscut că i-ar fi plăcut să joace la Universitatea Craiova.
„Ştiu că am fost şi sunt iubit la Craiova, dar, din păcate, drumurile aşa au fost. Nu din vina mea. Cei de la Craiova nu m-au aşteptat la aeroport când m-am întors de la naţională, m-au aşteptat cei de la Sportul Studenţesc. Eu ce să fac? Mi-ar fi plăcut să joc la Universitatea Craiova cu voi, pentru că ştiu că voi aveţi o calitate foarte mare: aveţi spirit”, a precizat Hagi.
Fostul decar al naţionalei nu i-a uitat pe doi dintre antrenorii de la echipa naţională care l-au numit căpitan.
„Ce i-aş spune lui Gică Hagi când avea 17 ani? La întrebarea asta trebuie să răspundă Mircea Lucescu, nu ştiu ce a văzut la mine. El m-a luat la naţională la 17 ani. A venit să mă vadă la un meci Steaua – Farul, în repriza a doua am făcut ce-am vrut pe teren şi am dat şi gol de la 30 de metri direct în vinclu. Iar apoi, tot Nea Mircea să spună ce a văzut la mine să mă pună căpitan la naţională la 20 de ani. Pe mine doi dinamovişti m-au făcut căpitan la naţională. Primul a fost Nea Mircea, iar al doilea Cornel Dinu. Doi dinamovişti mi-au dat banderola la naţională. Ce-or fi văzut la mine?”, a spus râzând Hagi.
La lansarea volumului aubiografic „Hagi – Drumul meu”, desfăşurată în Sala Aula Magna a Academiei de Studii Economice din Capitală, au participat foşti colegi, adversari şi antrenori ai lui Gheorghe Hagi precum Mircea Lucescu, Gheorghe Popescu, Florin Răducioiu, Marius Lăcătuş, Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Ilie Dumitrescu, Bogdan Stelea, Ionel Ganea, Dorin Mateuţ, Jean Vlădoiu, Emil Săndoi sau Iosif Rotariu.
AGERPRES
